Am realizat zilele trecute, când am ajuns pentru prima dată la Bolle by Patrizia, că este al treilea restaurant al ei în care (ca un Taur consecvent ce mă aflu, dar Patrizia mă înțelege, că și ea e născută în aceeași zodie) comand același lucru – paccheri cu trufe și foie gras. Am descoperit rețeta când Patrizia pregătise meniul pentru Poesia. Restaurantul era deschis de câteva zile, era foarte frumos și posh, am intrat pentru un prânz în weekend și am rămas șocați să fim primiți cu pizzetti și prosecco chiar de Patrizia Paglieri, pe care până atunci o văzusem doar la televizor. La invitația ei care, repet, m-a șocat prin căldură și amabilitate, am băut atunci o gură de prosecco de rușine (dar a fost bun).
Ideea e că în ziua aceea am mâncat pentru prima dată paccheri cu trufe și foie gras, o rețetă despre care legenda spune că a fost inspirată de Marius Manole. Și Marius Manole spune că a fost inspirată de Marius Manole, deci așa trebuie să fie. Am urmărit-o, apoi, pe Patrizia pe unde s-a dus prin București, veșnic cu aceeași doleanță culinară, am făcut un proiect de PR cu ea din care am rămas cu o rețetă de tiramisu genială și cu secretul cremei de brânză cu funghi porcini și trufe pe care nu-l spun nimănui, iar acum m-am bucurat enorm că și-a găsit un loc al ei.
La Bolle (așa se numește locul ei) nici măcar nu are paccheri cu trufe și foie gras în meniu, dar am zis că mergem oricum, că sigur găsim ceva delicios de mâncat, dar cred că mi-a văzut în ochi speranța și s-a îndurat de mine să-mi facă o porție, adică și-a adus aminte și i-a păsat într-atât încât să-mi facă o bucurie. În restaurant e doar ea cu fiul său, spațiul e micuț, dar cochet și primitor, e o plăcere pentru o după amiază relaxată în oraș. Ea gătește, el servește și prepară băuturile, e mult de muncă, dar ceva îmi spune că Patrizia e mai liniștită așa. Rujul roșu e la locul lui, zâmbetul e la locul lui, silueta îmbrăcată în negru e atinsă pe ici pe colo de pete de făină, dar numai cine nu gătește nu se murdărește, deci shush…
Nu trebuie să fiți fixiști ca mine și să comandați veșnic același fel de mâncare, aveți multe opțiuni în meniu, toate gătite simplu și cinstit, ca la mama acasă, dacă mama ar fi fost italiancă și ar fi avut talent pentru bucătărie.
