După un succes extraordinar cu ”The Picture of Dorian Gray”, despre care am scris aici în 2024, și după ”The Strange Story of Dr. Jekyll and Mr. Hyde”, despre care n-am scris și nici n-am auzit mare lucru, regizorul australian Kip Williams revine la Londra cu ”Dracula”, a treia producție de ”cine-theatre” care încheie trilogia sa victoriană.
Rolul principal e deținut de Cynthia Erivo, super promovată în ultima vreme datorită variantelor cinematografice ale musicalului ”Wicked” (mărturisesc, n-am văzut niciunul dintre cele două filme și nici nu simt nevoia). Rolul fiind, de fapt, 23 de roluri, la fel ca în cazul lui Dorian Gray, în care Sarah Snook ducea singură spectacolul, alături de o echipă de super tehnicieni quasi invizibili.
Cynthia Erivo zice că ”Dracula” va fi un fel de ”Dorian Gray” ”on crack” – cu mai multă emoție, mai multă tehnologie etc etc. Primele reprezentații încep în februarie, spectacolele continuând până în mai, la Noel Coward Theatre. Sunt la Londra pentru un weekend în perioada respectivă și, cumva, m-ar fi tentat ca ăsta să fie unul dintre spectacolele pe care să le văd. Dar experiența cu ”Dorian Gray” mi s-a părut atât de cutremurătoare și de intensă, punând-o în valoare atât de bine pe Sarah Snook, încât nu-mi mai doresc să văd un alt spectacol de ”cine-theatre” care să fie mai și mai și mai.
De asta, postarea mea e o altfel de recomandare, sau o recomandare pe dos, dacă vreți. N-o să vă zic, vorba americanului, ”if you LIKED that, you will LOVE this”. Dimpotrivă, după părerea mea, dacă ați văzut și v-a plăcut ”Dorian Gray”, NU vă duceți să vedeți ”Dracula”. O să vă șteargă, cel mai probabil, senzația, tot mai greu de atins în vremurile noastre, că ați văzut un spectacol unic, remarcabil, de neuitat.
Dacă, însă, NU ați văzut ”Dorian Gray” și nu ați luat contact până acum cu experimentele lui Kip Williams, mergeți la ”Dracula”, veți avea parte de o experiență cu totul ieșită din comun, care vă va bântui multă vreme.
La final, nu pot să mă abțin și să nu vă recomand să mergeți la Londra cu AnimaWings, pentru că experiențele mele cu British Airways din ultimii ani au fost așa de proaste (avioane vechi, personal arțăgos, spațiu insuficient, un business class absolut ridicol, bagaje de cabină refuzate pe motive caraghioase) încât începusem să consider teatrul la Londra un capitol încheiat. N-am nicio relație comercială cu AnimaWings, am fost parteneri în primele luni de la lansare și de atunci am rămas prieteni, pentru că avioanele și serviciile lor la bord sunt cele mai bune de pe piață.
