Nu știu când am auzit prima dată despre Pera Palace, hotelul legendar din Istanbul, dar știu că am așteptat câțiva ani până când a fost renovat și am ajuns să locuiesc câteva zile acolo. În apartamentul Ernest Hemingway, desigur. Să ne înțelegem, o iubesc pe Agatha Christie, stilul ei caustic de a descrie societatea britanică at its finest m-a făcut să-i citesc cărțile din scoarță-n scoarță, deși n-am ținut minte niciodată cine e asasinul, dar când vine vorba de călătorii, busola mea literară este Ernest Hemingway, fără discuție. Localizat în zona ”europeană” a Istanbulului, Pera Palace e o legendă vie care continuă să fascineze generații de călători și cititori și…
-
-
Seriale: Penny Dreadful – something old, something new
Am înnebunit deja pe prea mulți din jurul meu cu mesaje despre ”Penny Dreadful” și de ce trebuie să vadă un serial de groază din 2014 ca să nu realizez că e mai practic să-mi adun gândurile într-un singur loc. ”Penny Dreadful” urmează să iasă de pe lista celor de la Sky Showtime foarte curând, așa că nu știu ce mai așteptați ca să-l vedeți, dacă nu l-ați văzut. După cum îmi stă obiceiul, însă, pun răul înainte, adică un avertisment. Vorbim despre un serial de groază, foarte special, foarte frumos gândit și realizat, dar foarte greu și greu de suportat, dacă nu ai o minte deschisă și un stomac…
-
Drag de Prague – Orașul de Aur
Am fost în Praga de vreo patru ori, dar până anul acesta nu mi-am acordat timp să-l explorez ca lumea și nu am avut un itinerariu concret de urmat. Mare greșeală. Dar, din excursiile precedente, am învățat câte ceva și m-am organizat un pic mai bine de data asta. Știam că în Praga e frig – iar când e frig, e frig rău. Am venit în mai cu valiza pregătită ca pentru început de martie și totul a fost perfect. Ba chiar n-am apucat să îmbrac toate puloverele pe care le adusesem cu mine. Poziționarea hotelului e esențială. Aici mărturisesc că am avut, mai degrabă, noroc. Am ales Buddha-Bar Hotel,…
-
Stele Michelin din Italia, la Cucina
Ghidul Michelin nu e încă prezent în România să certifice restaurante și chefi despre care știm deja că ar fi vrednici de stele, dar asta nu ne împiedică să avem evenimente de degustare cu chefi invitați la cele mai bune locuri din București. Și să ne bucurăm și să învățăm din ele. Până să se deschidă hotelul Marriott în București, principiul era – ”you don’t eat where you sleep”. Un principiu, pe care, de altfel, l-am mai auzit în decursul anilor de la mulți călători connaisseuri. Dar la Marriott, regula asta nu s-a aplicat. Și Cucina și Steakhouse și chiar și Champions au ținut steagul sus de la bun început.…
-
Film: The Devil Wears Prada 2
Așa cum a fost cazul și cu ”Wuthering Heights” acum ceva vreme, TDWP2 este filmul cu cea mai răsunătoare – și mai ofertantă – campanie de promovare. Pentru lumea din jurul meu, așteptările au fost destul de jos. Suntem, deja, de prea multă vreme abonate la Netflix ca să nu fim obișnuite cu dezamăgirile. Și am văzut cum resuscitarea unui serial de fete din anii ’90 poate deveni un festival de cringe când HBO a lansat ”And Just Like That”. Și totuși, ”The Devil Wears Prada 2” nu e deloc un sequel rău. Are multe avantaje de partea lui. Unul -major – ține de modul în care au evoluat toți…
-
Istanbul is still very cool
Pe la începutul anului am avut de scris un text despre Istanbul și am realizat că mi s-a făcut iar dor de oraș, deși abia ce-l văzusem, în septembrie. Dar Istanbul e schimbarea de peisaj cea mai dramatică pe care o poți face, la mai puțin de o oră de zbor. Așa că, de ce nu, Istanbul is always a good idea. Prima dată am vizitat orașul în 1998. Turcia avea 64 de milioane de locuitori, acum are peste 80 de milioane. Pe vremea aceea, tot ce știam, venită din România, erau ”turcismele”, produsele ieftine și de calitate îndoielnică pe care micii traficanți de frontieră le vindeau prin târguri. Da,…
-
Locuri cu istorie: Fortnum & Mason
Când a început Andra seria asta, am realizat că am și eu locuri care mi s-au lipit de suflet și pe care le vizitez în orașele lor, de câte ori am ocazia. Fortnum & Mason este unul dintre ele și, pentru început, e foarte greu să spui ce este. Englezii îl știu drept ”băcănia regală”, dar este, acum, un department store în toată regula, un fel de palat comercial a cărui istorie a început în 1707 (da, ați citit bine) și care și-a rezervat dreptul asupra nuanței ”eau de Nil” (noi îi ziceam vert Nil sau vernil) cu mult înainte cu 130 de ani înainte de Tiffany. Istoria mea cu…
-
Cum am enhalat esențe gurmande la Enhala
Mi-am cumpărat bilet din timp pentru Enhala, primul salon internațional de parfumerie de nișă care are loc chiar zilele astea la Marmorosch, în București. Și m-am bucurat mult să văd că Porsche a devenit partener al evenimentului pentru că, de 12 ani încoace, ne cam potrivim la gusturi 🙂 Am fost sâmbătă, pe o vreme superbă, la expoziție, alături de doamna Nistor, pentru că nu auzisem de 99% dintre mărcile expozante, m-am simțit prost din acest motiv și mi-am zis că e cazul să remediez situația. La fața locului, am descoperit și de ce nu știam de ele, multe erau lansate de câteva luni, aveau parfumuri pe care le expuneau…
-
Caftanul marocan sau eleganța care traversează secolele
Caftanul marocan face parte din categoria hainelor care sunt capabile să spună o poveste. Îl vezi și înțelegi instant că reprezintă mult mai mult decât o rochie lungă, fiind o declarație de identitate, o arhivă vie cusută în mătase și fir metalic. În Maroc, eleganța are lungimea până la podea și poartă broderii care sclipesc discret, precum o conversație șoptită despre tradiție, statut și memorie culturală. Simbol suprem al rafinamentului magrebian, caftanul marocan domină garderoba de gală a femeilor din Maroc, fiind o piesă centrală în orice ceremonie importantă. Această haină lungă, confecționată din catifea, mătase sau brocart, impresionează prin bogăția detaliilor și complexitatea broderiilor realizate cu fir de aur…
-
Ulei cu pâine
Pe un blog care se numește ”Ladies who Lunch” nu e tocmai potrivit să vorbești despre ceva atât de simplu cum ar fi uleiul pe pâine, dar dați-mi o șansă, vă rog, să vă explic ce și cum. O jumătate de secol mie nu mi-a plăcut uleiul de măsline. Îl consideram un rău necesar, un ingredient pentru o salată, o chestie unsuroasă, cu o aromă nu tocmai apetisantă pe care încercam s-o folosesc cât mai puțin posibil. Asta era părerea mea despre uleiul de măsline, dacă mi-o cereai. Din această perspectivă, ideea de a degusta ulei de măsline sau de a căuta mai multe tipuri, din mai multe țări îmi…
