Am înnebunit deja pe prea mulți din jurul meu cu mesaje despre ”Penny Dreadful” și de ce trebuie să vadă un serial de groază din 2014 ca să nu realizez că e mai practic să-mi adun gândurile într-un singur loc. ”Penny Dreadful” urmează să iasă de pe lista celor de la Sky Showtime foarte curând, așa că nu știu ce mai așteptați ca să-l vedeți, dacă nu l-ați văzut. După cum îmi stă obiceiul, însă, pun răul înainte, adică un avertisment. Vorbim despre un serial de groază, foarte special, foarte frumos gândit și realizat, dar foarte greu și greu de suportat, dacă nu ai o minte deschisă și un stomac…
-
-
10 filme care au legătură cu moda: de la haute couture la drama pe tocuri
Moda și cinematografia au flirtat una cu cealaltă de când lumea, iar rezultatul a fost uneori un mariaj spectaculos și alteori o relație toxică filmată pe peliculă. Ideea de a pune laolaltă glamourul industriei fashion cu tensiunile narațiunilor de pe marele ecran — două lumi care trăiesc din aparențe, din iluzie și din capacitatea de a te face să simți ceva înainte să apuci să gândești e irezistibilă. Filmele despre modă te fac să te uiți la haine ca la niște personaje, ba chiar ca la niște armuri emoționale pe care protagoniștii le îmbracă și le dezbracă pe parcursul poveștii. Urmează, așadar, o listă cu zece filme care au explorat…
-
Film: The Devil Wears Prada 2
Așa cum a fost cazul și cu ”Wuthering Heights” acum ceva vreme, TDWP2 este filmul cu cea mai răsunătoare – și mai ofertantă – campanie de promovare. Pentru lumea din jurul meu, așteptările au fost destul de jos. Suntem, deja, de prea multă vreme abonate la Netflix ca să nu fim obișnuite cu dezamăgirile. Și am văzut cum resuscitarea unui serial de fete din anii ’90 poate deveni un festival de cringe când HBO a lansat ”And Just Like That”. Și totuși, ”The Devil Wears Prada 2” nu e deloc un sequel rău. Are multe avantaje de partea lui. Unul -major – ține de modul în care au evoluat toți…
-
Teatru: Inter Alia (Londra)
”Inter Alia” este a doua piesă dintr-o trilogie pe care Suzie Miller o pregătește, pe o formulă vizibilă, dar eficientă. Prima a fost… ”Prima Facie”, un text care a ridicat-o pe Jodie Comer în elita teatrului britanic și a dus-o, cum e obiceiul, și peste ocean, pe Broadway. Ambele texte se învârt în jurul câte unui personaj feminin puternic, principial-ish, plin de energie și de convingeri, care la un moment dat pățește ceva. Ceva ce îi dărâmă toate convingerile ca un castel de cărți de joc și îl aruncă pe un teritoriu al întrebărilor și al îndoielilor – de sine, de sistem, de lume și viață. Vestea bună – și…
-
Teatru – Romeo & Juliet (Londra)
L-am descoperit pe Robert Icke cu Oresteia, la Almeida, în 2015 (nu-mi vine să cred că au trecut 11 ani de atunci). A fost un spectacol pe care l-am ales fără prea mare tragere de inimă, dar, vorba francezului, ”little did I know”… De la acea punere în scenă (cu tot cu rescriere) am căutat să văd cât mai multe dintre producțiile sale și în fiecare am găsit cel puțin un ”aha moment”. În ”Hamlet”, cu Andrew Scott am avut multe asemenea momente și dacă nu vă găsiți trei ore să vedeți spectacolul integral de la link (ați face bine să vă găsiți) urmăriți măcar clipul cu celebrul monolog și…
-
Despre Despre oameni, doctori și rinoceri
Dacă mai aveam nevoie de confirmări pentru zicala ”Truth is in the eye of the beholder”, am mai primit un set la întâlnirea cu acest spectacol nou de la TNB, pe care l-am văzut alături de Andra Nistor, pentru că the ladies mai fac și alte lucruri atunci când nu lunch. Am pornit cu așteptări destul de rezervate, pentru că de la ultimele spectacole la care am venit în București am tot plecat la pauză. Dar am văzut un spectacol solid, cu numai două hibe de exprimare (un ”procedee” în loc de ”proceduri” și ”ne-am despărțit în cele mai bune condiții” în loc de ”în cele mai bune relații”). Da,…
-
Wuthering Heights & other stories
Marele merit al celei mai recente ecranizări a ”Wuthering Heights” a fost că m-a trimis înapoi la carte, înainte să văd filmul. Mi-a plăcut Jacob Elordi și mi-a plăcut și că lui Emerald Fennell i-a plăcut Jacob Elordi. Și cam atât. Emerald Fennell spune că filmul este reflectarea lecturii ei, de când avea 14 ani. Nu pot decât să-mi imaginez că avea pe noptieră mai multe cărți pe vremea aia, că le-a citit în paralel, cum mai greșim câteodată, și că filmul ăsta e rezultatul acelei salate. Wuthering Heights. Harry Potter. Great Expectations. Emma. Gone with the Wind. Și niște basme de pe la Frații Grimm. Și, probabil, niște romane…
-
Cynthia Erivo devine Dracula
După un succes extraordinar cu ”The Picture of Dorian Gray”, despre care am scris aici în 2024, și după ”The Strange Story of Dr. Jekyll and Mr. Hyde”, despre care n-am scris și nici n-am auzit mare lucru, regizorul australian Kip Williams revine la Londra cu ”Dracula”, a treia producție de ”cine-theatre” care încheie trilogia sa victoriană. Rolul principal e deținut de Cynthia Erivo, super promovată în ultima vreme datorită variantelor cinematografice ale musicalului ”Wicked” (mărturisesc, n-am văzut niciunul dintre cele două filme și nici nu simt nevoia). Rolul fiind, de fapt, 23 de roluri, la fel ca în cazul lui Dorian Gray, în care Sarah Snook ducea singură spectacolul,…
-
The Tank
Comentează lumea că sunt prea puține filme europene noi care să aibă ca subiect al doilea război mondial. Sunt destul de multe, după umila mea părere, doar că nu sunt la fel de bine promovate ca filmele americane. Chiar atunci când sunt distribuite pe aceleași platforme de streaming. Și, în plus, după sarmale și cozonac și o intervenție militară a Statelor Unite în Venezuela, cine mai are chef de filme cu naziști? Mi-ar fi plăcut să fie așa de simplu și să putem uita eficient acel capitol din istorie. Când zic să putem uita eficient, înseamnă să-l uităm în așa hal, încât să n-avem nicio șansă, vreodată, să-l retrăim. Dar…
-
Nuremberg
Dacă ar fi să fac o listă a filmelor pe care mi-am dorit să le văd toamna asta, ”Nuremberg” s-ar detașa imediat. Nu doar pentru că Russell Crowe apare în rolul lui Hermann Goring, ci și pentru că ”Procesul de la Nuremberg” mi-a marcat copilăria (am crescut între niște oameni care s-au lămurit repede că dacă vrea copilul să vadă sau să citească ceva, nu-i poți sta în cale cu argumente tâmpite gen ”nu e pentru vârsta ta”) și, nu în ultimul rând, pentru că în ultimii doi ani simt tot mai acut că istoria e pe cale să se repete. Când văd un film pe care îmi doresc să-l…
