Comentează lumea că sunt prea puține filme europene noi care să aibă ca subiect al doilea război mondial. Sunt destul de multe, după umila mea părere, doar că nu sunt la fel de bine promovate ca filmele americane. Chiar atunci când sunt distribuite pe aceleași platforme de streaming. Și, în plus, după sarmale și cozonac și o intervenție militară a Statelor Unite în Venezuela, cine mai are chef de filme cu naziști?
Mi-ar fi plăcut să fie așa de simplu și să putem uita eficient acel capitol din istorie. Când zic să putem uita eficient, înseamnă să-l uităm în așa hal, încât să n-avem nicio șansă, vreodată, să-l retrăim. Dar nu e așa de simplu. Între amintirile noastre, care (re)formează și romanțează trecutul după cum ne convine, și ignoranța stupefiantă a multora din generațiile mai tinere, agățate de țâța tiktokului, ce să facem, trebuie să mai vedem și niște filme cu naziști după sarmale și cozonac, ca să n-o luăm razna.
”Nuremberg” e în cinematografe, Russell Crowe e (prea) grozav în rolul lui Goering, iar pe Amazon Prime este ”Der Tiger” sau ”The Tank”, un film scris și regizat de același om care a creat serialul ”Das Boot”, unul dintre cele mai bune seriale germane din ultima vreme (am văzut și ”Babylon Berlin”, altfel spuneam despre ”Das Boot” că e cel mai bun). Dennis Gansel.
Ca de obicei, dacă citiți review-urile, aveți parte de comentarii de 140 de semne, cum că e ”Fury” combinat cu ”Apocalypse Now” și dacă ți-au plăcut alea, o să-ți placă și ăsta, dar atenție la final că e ciudat.
Dar ce e interesant la ”The Tank” e modul în care reflectă spiritul german. Între ascultarea oarbă, aproape religioasă, a ordinelor (cu încrederea dobitocului care crede că așa poate face orice, derobat de orice responsabilitate), confuzia între ferocitate și eroism, sau între sadism și eficiență, realismul în-fiorător și poezia pe care doar un german ar putea-o găsi pe capacul unei mine anti-tanc.
Vreți actori germani care să poată interpreta convingător naziști? Lăsați-l pe Christoph Waltz, că oricum e austriac și are agenda plină. Din distribuția acestui film – din care nu cunoșteam pe nimeni – aveți ce alege și ce urmări în anii care vin. Performanțele actoricești sunt de la bune la excelente, cinematografia (depinde de gustul fiecăruia dacă e frumoasă sau nu) e foarte eficientă. Sentimentul de claustrofobie e atât de puternic, încât dacă ai probleme pe această temă, îți ajung câteva minute să te ridici și să pleci din fața ecranului. E un sentiment pe care nu l-am regăsit la ”Fury”, cu tot respectul.
Finalul – spoiler alert – nu e ”inspirat din fapte reale”. Asta îi atrage și foarte multe review-uri negative, din partea celor care s-au așezat pe canapea cu gând să vadă un film de război și atât. Pfff… ce final, ce dezamăgire. Dar tocmai finalul ridică filmul, după părerea mea, și l-ar fi ridicat și mai mult dacă ar fi fost un pic mai criptic.
Da, după gusturile mele, e explicitat mult prea mult, deși, din ce am citit prin review-uri, nu mă mai miră nimic. Mai bine zicem în clar ce și cum, decât să rămână oamenii cu întrebări existențiale, Doamne ferește… Căutați-l pe Amazon Prime, ”The Tank” e un film cutremurător, dintr-o perspectivă germană, care încearcă să se analizeze cu mai multă luciditate și mai multă atenție la nuanțe.
Și țineți cont că Germania trece acum prin ”Zeitenwende” – de aia e important să vedem filme cu naziști, dacă n-am fost capabili să uităm eficient acel capitol din istorie.
