Mi-am cumpărat bilet din timp pentru Enhala, primul salon internațional de parfumerie de nișă care are loc chiar zilele astea la Marmorosch, în București. Și m-am bucurat mult să văd că Porsche a devenit partener al evenimentului pentru că, de 12 ani încoace, ne cam potrivim la gusturi 🙂
Am fost sâmbătă, pe o vreme superbă, la expoziție, alături de doamna Nistor, pentru că nu auzisem de 99% dintre mărcile expozante, m-am simțit prost din acest motiv și mi-am zis că e cazul să remediez situația. La fața locului, am descoperit și de ce nu știam de ele, multe erau lansate de câteva luni, aveau parfumuri pe care le expuneau public pentru prima dată sau pe care le scoseseră proaspete din atelier.
Pe lângă europenii cu tradiție în parfumerie, pe care te aștepți să-i vezi, am descoperit câteva nume noi, românești, unele curajoase, altele cu ambalaje de pus direct în vitrină, altele cu potențial comercial.
Am aplaudat în mod special expozanții din Orient, care au ajuns la București înfruntând un context internațional pe care îl consideram de neconceput acum câțiva ani. Nu vreau să pic în sindromul Maria Antoaneta, dar prefer să văd în continuare Dubaiul ca pe un producător de parfumuri sofisticate și gurmande decât ca pe o țintă a rachetelor iraniene.
De acolo, mai precis de la idman a venit un delicios Mango Sticky Rice care, efectiv, se lipește de tine cu niște note plăcute și așezate, liniștitoare și evocatoare pentru orice pofticios.
Din Italia am mai descoperit două arome (că parfumuri nu pot să le spun) gurmande la fel de frumoase și de calde – mai precis de la Zero Molecole. Aici clar e vina mea, atât Biancolatte cât și Nerocacao sunt lansate de mai bine de un deceniu, dar pasionată în primul rând de florale și de moscate, n-am prea dat atenție gourmandiselor până acum. Greșit, greșit, greșit.
Trecând pe la același stand, Andra a pus nasul și ochii pe Paradisea pentru că ne plac cam aceleași parfumuri, dar ”cam” e the operative word.
Rămânând la europeni, Francesca Dell’Oro a venit cu mai multe game purtabile și elegante, dintre care cea florală mi-a atras atenția, pentru că a venit primăvara și pentru că m-am bucurat să regăsesc Tiare printre notele parfumului ei Lullaby.
Dintre mărcile românești, mi-au atras atenția cei de la Caeleste, care lucrează cu parfumieri internaționali, dar care s-au preocupat mult și de ambalaj. Într-atât de mult, încât flacoanele lor pot servi oricând drept book stopper în bibliotecă, după ce ai terminat parfumul. Și parfumul se termină repede. Guardian Angel, de exemplu ar avea șanse mari să se evapore pe mine în următoarele luni.
Ar mai fi multe de spus și de scris despre multe case, dar mai bine le descoperiți singuri sau singure azi sau la edițiile viitoare. Oricum mi se pare extraordinar că lumea a început să realizeze că poți avea o semnătură olfactivă personală, informată, elegantă și că nu trebuie să mirosim toate la fel doar pentru că s-a decretat pe tiktok, peste noapte, un nou best seller.
