• Teatru – Romeo & Juliet (Londra)

    L-am descoperit pe Robert Icke cu Oresteia, la Almeida, în 2015 (nu-mi vine să cred că au trecut 11 ani de atunci). A fost un spectacol pe care l-am ales fără prea mare tragere de inimă, dar, vorba francezului, ”little did I know”… De la acea punere în scenă (cu tot cu rescriere) am căutat să văd cât mai multe dintre producțiile sale și în fiecare am găsit cel puțin un ”aha moment”. În ”Hamlet”, cu Andrew Scott am avut multe asemenea momente și dacă nu vă găsiți trei ore să vedeți spectacolul integral de la link (ați face bine să vă găsiți) urmăriți măcar clipul cu celebrul monolog și…

  • Locuri cu istorie: Fortnum & Mason

    Când a început Andra seria asta, am realizat că am și eu locuri care mi s-au lipit de suflet și pe care le vizitez în orașele lor, de câte ori am ocazia. Fortnum & Mason este unul dintre ele și, pentru început, e foarte greu să spui ce este. Englezii îl știu drept ”băcănia regală”, dar este, acum, un department store în toată regula, un fel de palat comercial a cărui istorie a început în 1707 (da, ați citit bine) și care și-a rezervat dreptul asupra nuanței ”eau de Nil” (noi îi ziceam vert Nil sau vernil) cu mult înainte cu 130 de ani înainte de Tiffany. Istoria mea cu…

  • Despre Despre oameni, doctori și rinoceri

    Dacă mai aveam nevoie de confirmări pentru zicala ”Truth is in the eye of the beholder”, am mai primit un set la întâlnirea cu acest spectacol nou de la TNB, pe care l-am văzut alături de Andra Nistor, pentru că the ladies mai fac și alte lucruri atunci când nu lunch. Am pornit cu așteptări destul de rezervate, pentru că de la ultimele spectacole la care am venit în București am tot plecat la pauză. Dar am văzut un spectacol solid, cu numai două hibe de exprimare (un ”procedee” în loc de ”proceduri” și ”ne-am despărțit în cele mai bune condiții” în loc de ”în cele mai bune relații”). Da,…

  • Cum am enhalat esențe gurmande la Enhala

    Mi-am cumpărat bilet din timp pentru Enhala, primul salon internațional de parfumerie de nișă care are loc chiar zilele astea la Marmorosch, în București. Și m-am bucurat mult să văd că Porsche a devenit partener al evenimentului pentru că, de 12 ani încoace, ne cam potrivim la gusturi 🙂 Am fost sâmbătă, pe o vreme superbă, la expoziție, alături de doamna Nistor, pentru că nu auzisem de 99% dintre mărcile expozante, m-am simțit prost din acest motiv și mi-am zis că e cazul să remediez situația. La fața locului, am descoperit și de ce nu știam de ele, multe erau lansate de câteva luni, aveau parfumuri pe care le expuneau…

  • Wuthering Heights & other stories

    Marele merit al celei mai recente ecranizări a ”Wuthering Heights” a fost că m-a trimis înapoi la carte, înainte să văd filmul. Mi-a plăcut Jacob Elordi și mi-a plăcut și că lui Emerald Fennell i-a plăcut Jacob Elordi. Și cam atât. Emerald Fennell spune că filmul este reflectarea lecturii ei, de când avea 14 ani. Nu pot decât să-mi imaginez că avea pe noptieră mai multe cărți pe vremea aia, că le-a citit în paralel, cum mai greșim câteodată, și că filmul ăsta e rezultatul acelei salate. Wuthering Heights. Harry Potter. Great Expectations. Emma. Gone with the Wind. Și niște basme de pe la Frații Grimm. Și, probabil, niște romane…

  • Cynthia Erivo devine Dracula

    După un succes extraordinar cu ”The Picture of Dorian Gray”, despre care am scris aici în 2024, și după ”The Strange Story of Dr. Jekyll and Mr. Hyde”, despre care n-am scris și nici n-am auzit mare lucru, regizorul australian Kip Williams revine la Londra cu ”Dracula”, a treia producție de ”cine-theatre” care încheie trilogia sa victoriană. Rolul principal e deținut de Cynthia Erivo, super promovată în ultima vreme datorită variantelor cinematografice ale musicalului ”Wicked” (mărturisesc, n-am văzut niciunul dintre cele două filme și nici nu simt nevoia). Rolul fiind, de fapt, 23 de roluri, la fel ca în cazul lui Dorian Gray, în care Sarah Snook ducea singură spectacolul,…

  • Ulei cu pâine

    Pe un blog care se numește ”Ladies who Lunch” nu e tocmai potrivit să vorbești despre ceva atât de simplu cum ar fi uleiul pe pâine, dar dați-mi o șansă, vă rog, să vă explic ce și cum. O jumătate de secol mie nu mi-a plăcut uleiul de măsline. Îl consideram un rău necesar, un ingredient pentru o salată, o chestie unsuroasă, cu o aromă nu tocmai apetisantă pe care încercam s-o folosesc cât mai puțin posibil. Asta era părerea mea despre uleiul de măsline, dacă mi-o cereai. Din această perspectivă, ideea de a degusta ulei de măsline sau de a căuta mai multe tipuri, din mai multe țări îmi…

  • The Tank

    Comentează lumea că sunt prea puține filme europene noi care să aibă ca subiect al doilea război mondial. Sunt destul de multe, după umila mea părere, doar că nu sunt la fel de bine promovate ca filmele americane. Chiar atunci când sunt distribuite pe aceleași platforme de streaming. Și, în plus, după sarmale și cozonac și o intervenție militară a Statelor Unite în Venezuela, cine mai are chef de filme cu naziști? Mi-ar fi plăcut să fie așa de simplu și să putem uita eficient acel capitol din istorie. Când zic să putem uita eficient, înseamnă să-l uităm în așa hal, încât să n-avem nicio șansă, vreodată, să-l retrăim. Dar…

  • Fandacsia – o fantezie de pălărie

    O cunosc pe Cosmina Nicolescu de atâta vreme (din 2012, mai precis), și știu fandacsiile ei atât de bine, încât ezit să le spun decorațiunilor fanteziste pentru păr fascinators, așa cum le e numele, și înclin să le spun mai degrabă fandacsii. Dacă n-aveți timp sau chef de coafor acum pe final de an, o fandacsie de la Cosmina vă scoate din impas foarte rapid. Noi am vizitat-o înainte de Crăciun, când a avut un open house cu cozonac, prosecco și… canar. Era întuneric când am ajuns pe strada Ștefan Mihăileanu și ne uitam în toate părțile după numerele clădirilor ca să ne asigurăm că ajungem la numărul 28 A,…

  • Cosmetice de aur și mătase, din Ardeal

    Cosmeticele care îți rămân aproape în fiecare zi, în fiecare an, sunt foarte puține. După ani și ani în care am căutat, am încercat, am aruncat, am rămas cu foarte puține mărci și foarte puține produse pe măsuța de toaletă. Mi se pare și normal – îngrijirea pielii este o chestiune foarte personală și ce alegi să pui pe față, în fiecare zi, e foarte important. Nu știu alții cum sunt, dar eu mă gândesc mereu la consecințe pe termen lung. Vreau produse care îmi demonstrează nu doar niște rezultate ”după primele 14 zile”, cum spune vorba advertiserului, ci după luni și ani de utilizare. Anul acesta, la cele trei…